Așteptare
Diminețile bat la fereastră
izgonite de nopțile obosite
și înșelate de nenumărați îndrăgostiți.
Visez la vârsta noastră,
la acele nopți care ni se păreau clipe.
Închid televizorul pentru că
jurnaliștii-moderatori, pentru raiting,
ne țin două-trei ore cu sufletul la gură
afișând pe burtiera tv.
știre năucitoare, bomba zilei etc
Noi te-așteptăm de-aproape un an,
deși în țară nimic nu funcționează cum gândeam
și am votat.
Trăim cu gândul la Dumnezeu,
cu nădejdea că nu vi se mai poate întâmpla nimic rău
în teatrul pe care îl jucați acum în Afganistan.
Vremea, aici, în România, de-o vreme, a devenit potrivnică;
ne mângâie cu mici tornade;
vântul ți-a deschis larg porțile,
cu frunze multicolore a pardosit pista aeropotului
care vă așteaptă.
Presimt că ceva sinistru s-a întâmplat.
Soarele nu se mai arată;
la biserică clopotele bat,
iar toate florile din pomii din livadă
care au înflorit în toamna aceasta,
au fost făcute coronițe de vânt la poartă,
care plâng cu noi într-o așteaptare.
Nelu Părăianu, Roșiile 10. 10. 2017
-->
Comentarii