08. (cyberpoeme, cyberproze)
~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~
Orbita senzorială a spiritului uman – ciclul anual suprarealist
noiembrie: II. poeme în vers alb 7 (Ciclul Esențelor de Tei și Rugi Gorjene)
excavarea secundară
rugurile de nuc și iodul din parcul central
ieșim pe aleile din jurul mesei tăcerii
acolo unde îngrijitorii primăriei strâng ultimele resturi ale toamnei
lopata se afundă într-o masă de frunze umede
iar din grămada care arde mocnit izbucnesc
florile de nuc și iodul frunzelor arse din parcul central
este un parfum dens astringent amărui
o barieră de chihlimbar stins care plutește la câțiva centimetri de sol
înconjurând scaunele de piatră ca o tămâie profană
sub acest strat de fum iodat
travertinul poros al monumentului absoarbe umezeala
când burnița lovește blocurile sculptate
din porozitățile pietrei explodează
crizantemele de mormânt stropite de burniță
mireasma lor tăioasă
de cimitir urban și praf de piatră udă
te obligă să te oprești din mers și să asculți
turiștii își strâng paltoanele de postav
își pun glugile
dar rămân prinși în această transă
a travertinului spălat de ploaie
săpăm prin acest nor de iod și crizanteme
printre mucuri de țigară aruncate pe alei și frunze putrezite
masa tăcerii devine un imens ciubăr în care timpul se oprește
mirosul amărui blochează eșapamentul mașinilor de pe bulevard
creând o zonă de carantină spirituală
unde noiembrie își curăță formele de orice podoabă de prisos
lăsând doar travertinul ud și florile tăcerii
să rânduiască amurgul gorjului contemporan
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii