09. (cyberpoeme, cyberproze)
~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~
Orbita senzorială a spiritului uman – ciclul anual suprarealist
noiembrie: II. poeme în vers alb 9 (Ciclul Esențelor de Tei și Rugi Gorjene)
sonda de adâncime
fibrele de tei și tăria din căni de lut
sonda coboară acum în lemnul caselor bătrânești de la marginea orașului
intrăm într-o odaie unde mobilierul vechi n-a fost înlocuit de pal-ul modern
dacă deschizi ușa unui dulap cioplit manual
aerul te lovește cu parfumul de flori de tei uitate
în dulapurile de lemn cioplit
este o mireasmă prăfoasă
caldă
cu iz de ceai uscat și pânză de sac
fibra curată a teiului care a reținut în ea toate verile olteniei
acest miros de celuloză nostalgică
se mută pe terasele din târgu-jiu
acolo unde clienții cafenelelor moderne
caută un refugiu în fața serii
pe mesele de fier aburesc căni de lut
în care pulsează
gălbenelele uscate infuzate în țuica fiartă
amăruie
încărcată de piper și zahăr ars
pătrunde în paltoanele de postav
încălzind sângele muritorilor
săpăm printre aceste fibre de tei
și aburi de țuică condimentată
este stratul cel mai cald al arheologiei noastre de noiembrie
locul unde tradiția modernă își găsește adăpost împotriva viscolului
gălbenelele medicinale și teiul uscat
funcționează ca niște amulete olfactive
într-un secol digital
oamenii vorbesc despre prețul facturilor
își butonează telefoanele
dar când duc cana la gură
respiră teiul bunicilor
salvând o bucățică de memorie caldă
înainte ca metalul coloanei
să înghețe sub cerul de plumb
©Ioan Muntean, 2026


Comentarii