Cobora cerul pe pământ. Se înnegura.
Adierea dintre crengile pădurii, ne aducea
foşnetul aerului mai aproape de banca noastră, tată.
Păsările se întreceau cu vântul, care să cânte mai tare.
Lumina ardea în felinare. Sufletul ne şoptea dorul.
Îl priveam cum îmi prinde văzul
şi se-nalţă ca o dâră de fum
din ţigara prinsă-ntre degete şi cafeaua,
cafeaua care o beau cu tine, aştepta dansul norilor
în picuri sau lacrimi vibrate pe-ntinsul apei, cu mine.
18.04.2015, ora 13,37’

Comentarii
multumesc cu sufletul tuturor, o zi binecuvantata, Marius
multumesc din suflet Emilia, o seara asa cum ti-o doresti, Marius
Frumos tablou!