Aşternut
(GV)
Se aşterne fără margini iubirea în troiene,
ţâşnind din roca dură în rostul ei divin
şi chipul tău străluce, lumina de sub gene,
s-ascundă în dor trecutul, puţin câte puţin.
Te simt cum vii tăcută prin spaţii siderale,
cum porţi un vis din valuri şi îl aşezi în cetini
şi ce rămâne-n noi, e visul din petale,
colindul meu din timpuri, iubirea mea, din datini.
Prin vise tu străbaţi tăcerile alene,
frânturi de vis se adună, câte-au rămas în noi
şi noapte ne e drumul, în dorul de selene,
dorinţe nesfârşite, luate câte doi.
Pornesc pe drum cu tine, ne este calea lungă,
lăsând în urmă timpul şi doruri şi-amintiri,
prin neumblate gânduri, în altele să ajungă,
ca vrednicie-a vremii, visatelor iubiri.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii