A venit toamna-ncărcată
cu traistele în spinare
nu mă mir că-i cocoşată
de atâtea câte are.
Într-o traistă are culori
prima pe care-o goleşte
o fâşâie de două ori
şi peste tot, ea stropeşte.
În a doua are vântul
care-o goneşte pe vară,
repede îşi ia avântul,
decis pân' la primăvară.
Din alta sloboade ploaia
cu mii şi mii de picături,
alungând seceta aia,
pătrunde printre crăpături.
Foşnet de aripi se-aude
cu plecarea păsărilor,
nu-i nimeni să le-aplaude
pe la ivirea zorilor.
Apoi se ia şi de obşte
trimiţând-o la recoltă
s-o strângă în a lor traiste
chiar de nu o fi prea multă.
Şi după ce s-a aşezat
pe pământ, cu tot ce are,
oare, cine-i interesat
să o care în spinare?
Mihaela Moşneanu
Comentarii
Mulţumesc frumos, domnule Plătică!
"A venit toamna-ncărcată
cu traistele în spinare
nu mă mir că-i cocoşată
de atâtea câte are."
Interesant...Chiar vesel.
Da, îmi place toamna, şi-mi plac toate anotimpurile. Mulţumesc, Dorina!
Mulţumesc, doamna Aurelia!
După modul cum ai scris, sunt convinsă că-ți place mult toamna. Am lecturat cu drag.