Aş vrea să ne-amintim iubite, de o seară
Când roua unui vis de dor ne-a fost vioară
Şi sufletul în care amiezile-au apus,
Purta pe aripi grele un palid iz adus
De vreo suavă, împlinită primăvară.
Cu gesturi vechi chemând fidel cocorii iară.
Aş vrea să ne-aminitim iubite, de o noapte
Când fântâna însingurării mustea şoapte ,
Pe ram de inimă cu ritmul obosit,
Noi împleteam cuvinte cu-n vis rătăcit,
Rămas preludiu unei ultime simfonii,
Furate din adâncul sublimei armonii.
Aş vrea să ne-amintim iubite, de-amândoi
Când vibrare vom fi prin iarbă şi prin ploi,
În inima luminii desfăcuţi în culori,
Ne-om îngână cu stelele sub cer de alţi zori,
Acolo unde timpul clipele-şi adună,
Cântărea cântărilor pe-o singură strună.
-->
Comentarii
Superb poem de dragoste, Agafia! Felicitari!
Multumesc, Lenus!
Multumesc pentru popas si apreciere.
Admiraţie, Agafia!
Versuri minunate ,pare o simfonie a sufletului,deosebit de sensibil! Am citit cu multă plăcere!Sinceră prețuire și aprecieri!
Un poem mustind de iubire, de lumină şi împlinire. Felicitări!