7-a zi din săptămâna asta sau prima
din cea ce stă să înceapă. Nici eu nu mai ştiu
când m-am trezit, dar am hotărât să-mi scot
Dumnica la plimbare. Am invitat-o la cafea
printre boabele de aburi sau fum din aer
şi ne-am pus la taifas. I-am spus
pe unde (o duc) şi după un dejun
să îi ajungă până-n prânz, am intrat
într-un concurs al vieţii cu trepte până la 100.
Şi a început grăbită de clopotniţă, să urce treptele.
Le-a urcat bine
până după
30 şi ceva,
apoi,
din criza timpului de mine,
s-a jucat pe foaie. Zicea în sinea ei,
că a luat notă de trecere, că nu vrea
să-şi încheie socotelile, să mai revină.
Mi le spunea
corect
pentru lumea noastră,
dar
a avut grijă să o duc la biserică să-şi ispăsească nespusele,
să se miruie în aşteptarea unei noi plimbări.
02.03.2014, ora13, 25’
-->
Comentarii
multumesc mult Elena, o seara asa cum ti-o doresti, Marius
Nimic fără Dumnezeu! Felicitări, Marius!
multumesc mult Lenus
Frumos poem!