Pe cărări şerpuite ale vieţii, un fir de iarbă
răsărit în toamnă târziu, şoptea ciripind zborul.
Eram prea greu şi n-aveam aripi. Trebuia să pornesc
la vale, să prind viteză pe pista de decolare.
Sufletul n-a avut răbdare. M-a abandonat în pădurea
cu sticleţi la pândă. Rămân ţintuit printre frunze
cu privirea urmărind înaltul albastru.
15.10.2014, ora 09, 07’
-->
Comentarii
multumesc mult Lenus, o seara frumoasa, Marius
Frumoase versuri!