Îi vezi în parc de dimineaţă,
când somnoros la muncă treci
şi-ţi spui în gând: da, asta viaţă!
Eu mai am mult... pân' la şaizeci!
Îi vezi ades, citind ziarul,
sau cu nepoţii la plimbare,
pe unii aruncând cu zarul,
sau stând tăcuţi pe sub umbrare.
Râvneşti la ei, nu te gândeşti
la cât de grea le e tăcerea,
senin în ochii lor priveşti,
nu vezi că mută li-i durerea!
Căci bătrâneţea ,,haină grea",
ba este strâmtă, ba e largă,
ades te-mpleticeşti în ea...
şi simţi că lumea-ţi este dragă.
Şi ei novici, învăţăcei,
la şcoala vieţii - neputinţa,
cu părul nins albi ghiocei,
din răsputeri îşi dau silinţa.
Învaţ-acum pe cât se poate,
un altfel de abecedar,
să se despartă-ncet de toate,
de amintiri, de vise... chiar
Să nu ai vise, este greu,
şi să nu ai ce aştepta,
să tot priveşti în gol mereu,
s-aştepţi din cer chemarea Sa!
(Nelly Păscălin)
-->
Comentarii
Frumoase versuri,am citit cu plăcere !Apreciere!
imi place in totalitate, stiu ca si eu voi imbatrani si sufletul mi se strange citind aceste minunate versuri.
Căci bătrâneţea ,,haină grea",
ba este strâmtă, ba e largă,
ades te-mpleticeşti în ea...
şi simţi că lumea-ţi este dragă." Aprecieri.