Aceasta nu e poezie
…ci doar un strop de cotidian, banal şi sec,
cum seacă e
-în cea mai mare parte-
şi trecerea prin timp
S-au aşezat lângă mine, în autobuz,
amândoi:
bătrânul şi bastonul său.
M-a rugat să-l ajut
să coboare la prima.
Mi-a spus că are
91 de ani,
e veteran de război
şi a suferit
“Nu ca să mă laud
vă spun toate acestea,
dar am suferit
mult
şi nici nu prea mai văd”
Curând, poate
între două staţii…
sau, poate,
în alt autobuz
se va aşeza lângă mine
numai bastonul!
Comentarii
Multumesc, Delia, imi convine parerea ta! :)
Rămân la părerea mea, dintr-un fapt cotidian ai făcut un poem inedit cu mare încărcătură filozofică.
Multumesc, inedita e realitatea...cu exceptia primei si a ultimei strofe, restul e redarea aproape fotografica a unui moment real
Inedită poezie...felicitări!