17. (eseuri, cybersonete, cyberproze)
~ miniseria simfonia bujorilor: şase nuanțe de dor ~
Pentru Aurelia, Albatrosul care își poartă zborul liber peste valurile vieții.
cybersonetul I bujorul alb (puritate)
Introducere: În zorii timpurii ai lunii mai, când pământul abia se trezește din amorțeală, primul bujor alb își deschide petalele ca o mână întinsă spre cer. El reprezintă inocența absolută, prima tresărire a unei iubiri curate, neatinsă de suspinele lumii. Este lumina pură a unui nou început.
taina de zăpadă (cybersonet DCLXIII)
din petale de nea și din mister
răsare blând în liniștea din mai
ca un fior trimis de sus din cer
pe cel mai alb și nepământean plai
bujorul alb o taină-nmiresmată
în roua dimineții s-a desluşit
purtând în el o dragoste curată
un vis de dor ce pare nesfârșit
tu ești lumina nopților cu lună
un strop de catifea pe brațul tău
când inimile noastre le adună
și ne păzește dragostea de rău
o floare albă semn de legământ
cel mai frumos poem de pe pământ
Plăsmuit în Brașov, 13-15 mai 2026.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii