Adam și... Eva
Cu adevărat că la început Omul Adam avea ca luminători stelele de pe cer, iar ca soare al dreptăţii era chiar Dumnezeu, care se cobora pe pământ de îl cerceta, vorbea direct cu Omul Adam şi aşa nu se simţea singur sau părăsit.
Erau într-o continuă comunicare în minte, în gânduri, în cuget, în suflet şi, după cum ne spun sfinţi şi Dumnezeieşti părinţi, Adam era la starea de sfinţenie, de desăvârşire la care au ajuns mari sfinţi părinţi precum Ava Antonie cel Mare, Ava Marcu, Pavel Tebeul, Apostolul Pavel şi mulţi sfinţi părinţi.
Dar acestea au fost până la neascultarea lui Adam de porunca lui Dumnezeu, apoi căderea lui din virtuţiile dăruite de Dumnezeu.
Ce s-a întâmplat, de fapt cu Adam !? A fost păcălit, indus în eroare de Eva(ntaiul) unei femei, evantai, pe atunci o nevinovată frunză care-i aerisea comoara.
Această feroce și ușoară femeie a mușcat cu nesaț din coasta unui dinozaur găsit mort după ce-și devorase toți semenii.
Reîntrupată cu putere de muncă și forță în gândire, a pus ochii pe nevinovatul Adam ducându-l în ispită și păcat.
Păcatul odată săvârșit, devine poftă.
Desigur că văzându-şi greşeala şi darurile pe care le-a pierdut, Adam a plâns mult, s-a căit, dar păcatul era săvârşit.
Părintele Cleopa Ilie ne spune din Sfinţi Părinţi că Adam a plâns 600 de ani pentru iertare, dar bunul şi Marele Dumnezeu ca să nu se piardă mântuirea neamului omenesc a lăsat legi şi porunci omului în decursul istoriei omenirii până la Moise.
Pentru o mai bună purtare de grijă nu numai a omenirii, ci şi pentru a nu lăsa omenirea să se rătăcească pe drumul pierzaniei, dar şi pentru mântuirea sa, Dumnezeu i-a încredinţat lui Moise Tablele Legii şi felul de construire a Cortului, unde poporul se aduna, vorbea, se ruga şi comunica cu Dumnezeu prin rugăciuni şi felul de slujire care i L-a dat.
Până atunci nu se înființaseră bordeluri ori centuri europene unde urmașele Evei să-și desăvârșească profesia.
Se duceau la corturi, ori pe câmp.
Știm că de atunci încoace se sfinţesc preoţi slujitori, se înmulţesc corturi de slujire, nu de săvârșire de păcate, apoi prin Solomon se ridică primul Templu de adunare a poporului la rugăciune.
Din Vechiul Testament se ştie că proorocul Ilie a ridicat multe Altare pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu, iar primul Altar a fost ridicat de către patriarhul Avraam atunci când acesta a fost chemat să aducă jertfă pe unicul său fiu.
Până la venirea Mântuitorului şi Domnului nostru Isus Hristos au fost ridicate multe temple de rugăciune şi închinare a poporului înaintea Domnului.
De la Domnul nostru Iisus Hristos încoace, istoria ne arată prin ce vremuri grele au trecut primii creştini, prin ce locuri se rugau, se închinau adevăratului Dumnezeu până la împăratul Constantin cel Mare şi mama Sa, care pentru prima dată au dat libertate nu numai creştinilor, ci la tot omul a se ruga, a comunica, a sluji lui Dumnezeu, atât în bisericile care începeau a se construi, (au început să se construiască în anul 50 e.n.) dar şi în tot locul precum ne învaţă Mântuitorul.
Așa s-au dus ani cu viață și moarte până-n zilele de-acum când jertfa și păcatul susținut de ispită au conviețuit, chiar dacă muierile (of, Doamne, nu toate, dar Napoleon spunea ceva…) au devenit curve.
20.09.2016
Băile Olănești
-->
Comentarii