adolescență
adolescență, te văd prin fundul vremii
prin lumea ireal de adâncă,
privesc la tine parc-aș fi într-o sală de cinematograf
la un film cu ploi și toamne,
cu iubite și jocuri
cu baluri și chermeze,
cu maniere-nvechite,
care curăță semințe și le-aruncă pe jos,
privesc la cuplul nostru patetic,
când ne țineam de mână ca doi copii
și reciteam versuri din eminescu,
o adolescență mâncată de molii
cu patefoane și chitare electrice,
cu chaplin și garbo,
un fel de grafitti pe toate gardurile,
cu stalin, lenin, marx și engels
pe toți pereții,
orele roșii în amurg când te-așteptam
pe lângă plopii fără soț,
și ne iubeam și ne uram,
și ne uram și ne iubeam,
ca doi nebuni din balamuc
c-un dor de viață rupt din rai,
și te strigam, și mă strigai…
înfigeam colții în vis, credeam că asta-i veșnicia,
așteptam clopoțelul să sune,
să ne vedem, să ne zâmbim
și pe furiș să ne privim,
și uite-așa ne trecea ziua
și ne-apuca melancolia.
vântul așeza ouă pe gheață,
bătând în cutiile de conserve,
timpul trecea, ora bătea
și clipa iar ne despărțea.
din ceasuri iar cădea rugină,
flașnetarii cântau pe stradă,
duminica la promenadă,
și noi pe bulevard în doi
părea că suntem doi eroi.
ne-apuca noaptea-mbrățișați,
pe lângă garduri sau mansarde,
din lună cădeau litere de vis
cu mirosul lor metafizic,
treceau pe lângă noi accelerate
și noi ne sărutam pe săturate.
aripi de ceață, zilele treceau în amorțire,
muncitorii veneau la paradă,
de 1 mai în marea mascaradă,
sburau baloanele pe sus
și steagurile fluturau în vânt,
noi stam mereu în primul rând,
vedeam socialismul triumfând,
mai mârâind, mai înjurând…
neștiind a trăi, ascultam înlemniți,
cum trage noiembrie la moarte,
cum vine iarna cu morții,
peste deal, peste ape,
ca o fată morgana aproape.
adolescență, te văd prin fundul vremii,
cântând prin ploaie, ud leoarcă,
ce departe ești, ce aproape sunt,
dacă dragostea mea rece o să te sece,
totul e vânare de vânt, totul va trece…
ți-am sfâșiat mătasea, iubita mea, la poartă,
și nu știu ce vedeam în marii ochi ai tăi,
eram nebuni atuncea, eram copiii răi,
căci cesul prăfuit s-a preschimbat în soartă.
luni, 3 septembrie 2012
-->
Comentarii
Mulțumesc Lenuș pentu aprecieri.
Un poem superb
Mul'umesc Maria.
FELICITARI ! Ai reusit sa-mi rascolesti frumoase amintiri...multumesc mult !