Pădurile în agonie
Ascultă tril de păsări încă,
Dar omul trebuie să ştie:
Urgia cade ca o stâncă,
Rupând copacii şi vlastarii,
Ienuperii pe multe arii.
Ucise sunt cu lăcomie,
Cu ură şi cu nepăsare,
Izbite cu securea mare,
Se tem că n-au să mai învie,
Etern rămâne-vor uitare...
16.10.2018 Ioan Friciu
-->
Comentarii