să spui: “lumea e frumoasă”, chiar dacă n-ai văzut-o;
cum ar putea, un dar, să fie altfel?
să spui: “iubirea e tristă”, chiar dacă n-ai cunoscut-o;
cum ar putea fi altfel, când tristeţea
este podoaba ei cea mai de preţ?
să spui: “viaţa e scurtă”, chiar dacă n-ai cum s-o măsori. Viaţa
nu poate fi altfel decât “scurtă”, mult prea scurtă, pentru
frumuseţea aproape insuportabilă a lumii şi poemele
născute din fecunda tristeţe a iubirii.
să spui: “eu sufăr”, ai dreptul, acest drept divin, pe care
ţi l-au dat Fiul şi părinţii – Viaţa şi Pământul!
-->
Comentarii