iubito, tu ştii?, ai nume de floare!,
de-aceea, pe buze, îţi curge nectarul
şi ochii nu ştiu cum sunt, la culoare,
căci prea se pogoară pe mine tot harul,
de-albastru şi verde se umple paharul!
iubito, mai ştii cum creşte o floare,
ce fel de sămânţă alege plugarul
şi cât munceşte, scăldat în sudoare...?
cerşeşte ţărâna, din ceruri, tot harul,
de-aceea, pe buze, îţi curge nectarul!
creşte, iubito, în mine o floare,
mirabila sămânţă suge din vene;
într-un melanj de răsfăţ şi durere,
ai prins rădăcini, adânci şi perene,
în vrajă, alint şi cânt de sirene!
se-nălţă din mine floarea spre ceruri;
mâine m-oi duce să-i plătesc rovineta,
să-i fie deschisă calea de-a pururi
şi-n cor să-i cânte poeţii canţoneta:
„eşti cea mai frumoasă floare, Violeta!”
-->
Comentarii
se-nălță din mine floarea spre ceruri;
mâine m-oi duce să-i plătesc rovineta,
să-i fie calea deschisă de-a pururi;
poeții să-i cânte, în cor, canțoneta:
„ești cea mai frumoasă floare, Violeta!”