Ai să uiţi ...
Într-o zi ai să uiţi că dincolo de cuvinte,
sunt eu, cel care şi-a negat
tăcerea în aşteptarea ta,
ca să nu îmi mai rămână
timpuri ce se tem,
sau umbre răsturnate.
Sunt eu şi mă scriu cu tine
poem de vise,
în dialogul nespuselor noastre,
până când ramurile mele,
te vor cuprinde,
sub ceţuri care se ridică în amiezi,
ca tu să mă iubeşti,
rostindu-te cuvânt.
Ai să uiţi că linistile ascunse
sunt cuvânt sub ploi de îngeri,
spre taina de lumină
şi ai să treci peste timp,
făcându-mi loc în suflet,
lângă porţi.
Până atunci atinge-mi tăcerea,
cu vorba ta, în deşertul de frunze,
care ne apasă !
-->
Comentarii