Azi a venit Alba-Neaua,
crivăţul a luat-o de mână şi-a ajutat-o
să-şi afle calea către noi,
nu ştiu cum a reuşit să se piardă
de Sărbători şi de Anul nou,
poate, din cauza fulgilor alintaţi
ce cad pe unde vor ei.
Dar nu ştiu cum
a-ntâlnit-o Boboteaza şi-a-nşfăcat-o de haină,
l-a strigat şi pe Ioan Botezătorul
s-o prindă de-o mână
şi-acum, ea coboară lin pe pământ,
sub îndrumarea celor două zile sfinte.
Albă-Nea, frumoasa mea,
culoare a unui suflet de copil,
înveleşte-ne în puritatea ta
şi pătrunde puţin prin suflete,
ca să fim mai buni!
Uraaa!
zbiară copiii pe derdeluş,
lemnele când troznesc în sobă,
oamenii, care îşi fac cărări cu lopeţile,
copacii care s-au albit de la crengi la rădăcină,
Alba-Neaua îmbracă întreg pământul
printre fluierăturile crivăţului.
Uraaa! Uraaa! Uraaa!
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mulţumesc, Mihail!