Zi mohorâtă, ploaie, vânt,
Au stat în casă până-n seară.
Ploua în gânduri și-n cuvânt
De nu-ți venea să ieși pe-afară.
Dar iată! Ploaia s-a oprit,
Iar liniștea ușor coboară.
De stat în casă-au obosit
Și veseli au ieșit afară!
Pomi, iarbă, flori, păreau ca noi,
Din streșini încă picura...
El: - Uite, dragă, cât noroi!
Prin curte nici nu poți umbla!
Ea: - Dar, iubitule, nu vezi
Seninul cer cu stele mii?
Prin ele, doar privind, te pierzi...
Și cum sclipesc! Parcă sunt vii!
În orice dar poți să găsești
Noroi sau stele, tu alegi!
De-ți amintești să mai zâmbești,
Parcă și greul poți să-l dregi!
-->
Comentarii
Nu știi ce bucurie îmi face bucuria ta dragă Floare (Hana)! Mulțumesc mult pentru aprecieri.
Mulțumesc Stelian frumoasă imagine!
"
Pomi, iarbă, flori, păreau ca noi,
Din streșini încă picura...
El: - Uite, dragă, cât noroi!
Prin curte nici nu poți umbla!
Ea: - Dar, iubitule, nu vezi
Seninul cer cu stele mii?
Prin ele, doar privind, te pierzi...
Și cum sclipesc! Parcă sunt vii!"
Un tablou viu! La fel ca şi în viaţă, fiecare alege:
"În orice dar poți să găsești
Noroi sau stele, tu alegi!
De-ți amintești să mai zâmbești,
Parcă și greul poți să-l dregi!"
Cu bucurie,
Hana
____________
Mulțumesc Lenuș, mereu ești drăguță cu mine în aprecieri!
Citit cu drag acest poem minunat...Felicitări!