Mi-am luat paşii în spinare,
cu mănuşi şi cojoc, de frig.
Umblam teleleu pe străzile cu oameni
şi-mi spurcam gura cu vorbele mocirlite
în ziua de după visul alb, cu zăpadă.
Un petic de apă într-o groapă din asfalt,
era mai limpede. Avea rolul de oglindă.
Priveam cerul. Sufletul era acolo.
Aştepta să plecam în lumea noastră,
de doi, noi doi. Aliatul iubirii.
Stele ninse din povestea nopţii.
03.12.2014, ora 14, 55’

Comentarii
multumesc mult Mircea, o noapte binecuvantata, Marius
Stele ninse din povestea nopţii...sublim!