Cu fluturi virginali şi soare cu dinţi,
Înrumenind ades văzduhul în amurg,
Începe anotimpul călătoriilor cu minţi
În ritmul trăirilor perpetui ce se scurg.
În liniştea albă scârţâind fără-ncetare,
Transferul de energii înviorează mintea,
Iar curcubeul iernii se scurge-n cugetare
Şi-nalţă aripi de lumină ce sărută fruntea.
În buciumul de lemn, se-aud cântând
Zăpezile care cutreieră aduceri-aminte;
E vremea secerişului în lanul din gând
Când poţi umbla desculţ printre cuvinte.
Şi-n urma acestei ierni poţi rămâne
Cu mult mai plin de semne de belşug
Din care să umpli sufletul cu grâne,
Pentru vârtelniţa timpului de pe crug.
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, O3 februarie)
-->
Comentarii