Nu mai trece nimeni pe cărare,
Merg spre casă, este atât de frig.
În fiecare zi mângâi o floare,
Printre crengi vântul este aprig.
Zboară ciorile prin bezna nopţii,
Frunzele dansează, pâcla e deasă.
Petalele se odihnesc pe coperta cărţii,
Mângâi floarea, de frig nu-mi pasă.
Se prind de gânduri multe foi,
Din grădină ultima floare smulg.
În umbra nopţii văd copacii goi,
Mă urmăreşte din văzduh un fulg.
Pe coperta cărţii sunt câteva petale,
Frig în cer, frig este şi pe pământ.
Se-nghesuie fulgii, ne dau târcoale,
Zboară toate frunzele, gonite de vânt.
Într-un târziu apare luna stingheră,
Deschid repede uşa, strig mai tare.
Pe drum un întârziat mai tremură,
Mă ia în braţe, îmi fură o sărutare.
De sub haină îmi dăruieşti un trandafir,
Ceaiul din flori este cald, îl guşti.
Pe frunte te sărut, te mângâi cu mir,
Noiembrie, arborii sunt goi, trişti.
28.10.2017.
-->
Comentarii