Se crapă oasele timpului în aşchii,
în care trup de lumină sunt,
de-n tainice lumi scutur
fluturii adânciţi în piept?
Inima ta cunună de lauri
aripi de zbor primeşte
cu înălţimi de vultur, îngerul ei
muşcă din norii grăbiţi
ploile de vară.
Sare pe mare cu delfini zburători,
eu voi privi totul de pe ţărm
înmiresmat de miraj.
În timp ce paşii se destăinuie drumului
şi merg apropiind depărtarea
îmi înfloresc în gânduri bucurii
purtate pe umeri cu cerul
spre un alt orizont.
-->
Comentarii