Am soarele şi roua dimineţii
alături ca să- mi stea , pe fân cosit.
Privesc spre cer
şi bucuria vieţii
mă poartă către sufletu- mi zdrobit.
Frumosul din natură mă- nconjoară
şi- mi tălmăceşte dorul de privit,
dându- mi şi leacul care mă- nfioară
şi-mi oblojeşte visul infinit.
Am bucuria de a- mi trăi viaţa
alături de prieteni, de duşmani...
La toţi le spun să aibă sănătate
şi linişte... şi pace...
şi mulţi ani.
Am cântecul pădurii ce mă însoţeşte
în dimineţile cu rouă şi cu flori,
natura care parcă mă iubeşte
şi- mi face- n fiecare clipă sărbători.
Am dragostea alături
şi clipa cea de mâine
când îmi voi aminti de clipa cea de azi,
chiar şi fărâma dintr- un colţ de pâine,
cu care hrănesc păsări, sau câte- un biet de câine
ce vine către mine cu al său domol pas.
Cum v- am mai spus, am dragoste de viaţă
şi vă iubesc pe toţi , în felul meu,
mă bucur că acum e dimineaţă
şi înalţ rugă către Dumnezeu.
Îţi mulţumesc părinte de darurile sfinte
pe care mi le- ai dat în fiecare zi,
tot răul care îl aveam în minte
l-ai transformat în bine
aşa cum doar Tu ştii.
-->
Comentarii
Pentru un vers gingaş şi cu mesaj, oricând cu mare, mare dragoste.
Draga Delia Staniloiu, multumesc pentru popasul facut.
Un poem frumos închinat dragostei de viaţă şi dragostei de oameni. Cu admiraţie...
cu drag
Mulţumesc dragă Camelia.