Am tot "gonit" gândul ce mă îndemna să mă uit în "caiet".M-am luat cu tema "Mihaela" şi am întors-o pe toate părţile. Sunt tentată să-i las lui"rezolvarea".
"Dar eu, eu ce părere am? Ce să facă? Să dea şi să fugă? I-a făcut destule probleme, în timp, şi parcă nu ar avea de ce să "recidiveze" în a face "pomană.""
Corect ar fi să-şi angajeze un avocat şi să-i lase pe "meseriaşi" să se bată. Şi eu, şi el, ne-am căsătorit cu "iubirea vieţii"...Şi? Măcar el are o scuză. Materializarea într-o căsătorie s-a făcut mult mai târziu. Să fi fost doar o "ambiţie" a lui? Să fi fost un "rest" neconsumat? Poate că, dacă era "atunci", lucrurile ar fi fost normale. Greutăţile fiecăruia în parte şi experienţele personale ar fi trebuit să-i facă "compatibili." Pe George îl are din prima căsătorie. Şi eu o am pe Ioana din prima căsătorie. Mihaela nu i-a făcut un copil. Să nu fi vrut el? Mă îndoiesc! Aşa cum, în actualele condiţii, l-a dorit de ce să nu-l fi dorit atunci? Niciodată nu sunt vremuri pentru făcut case şi copii. Cred că eu am făcut mutarea corectă. Mi l-am dorit pe Adam. Costel nu a mai vrut copii, poate nici Mihaela.
Cândva Mihai mi-a declarat că nu va dori ca un eventual copil al nostru să crească fără tată, ţinând seama de vârsta lui. Ce contează? Azi sunt cu el şi am "garanţia" că măcar nouă ani vom fi împreună şi fericiti.
M-a sunat Virginia să "stăm" pe mess. Ce-o fi atât de secret şi atât de urgent? Am să intru mai târziu, am vreme. Intru în viaţa "domestică" dar parcă nu am chemare. Mâncare, rufe, curat, phhh! Florile le udă Mihai. Merg până la havuz şi mă uit la peşti prin apa clară şi unduitoare. Câtă linişte şi câtă frumuseţe au! Peştii pot fi fericiţi?Fericirea lor constă în a avea ce le trebuie să "existe"? Şi noi oamenii ne dorim să avem "tot ce ne trebuie" dar aspiraţia noastră spre fericire capătă uneori forme ciudate. Să doreşti mereu altceva, să doreşti mai mult, să doreşti ce nu ai încă, sperând că acea realizare îti va aduce mai multă fericire. Adesea după ce obţii ce ţi-ai dorit constaţi că "banalul" obţinut este apăsător, uneori plictisitor. Fericirea nu poate fi de durată. Ea durează atâta timp cât "aspiraţia" atinsă nu se realizează, sau poate, un scurt timp după. AZI sunt fericită! Ce mai contează ce va fi? Mihai mă iubeşte. Şi eu îl iubesc. Mi-a dăruit clipe ce nu le voi uita(niciodată sau prea curând?)
Tandreţea, grija, sensibilitatea, timiditatea, sunt amalgamul care, alături de faptul că mă surprinde mereu prin noutate, dau acea formulă de fericire de azi. Intru pe "mess" şi Virginia mi se împărtăşeşte cu candoare şi aproape brutal:
-Fată, sunt indrăgostită, lulea.
Rămân fără replică...
-De cine?
De soţul ei? Nu cred că ar fi atât de extaziată şi secretoasă să mă cheme pe "mess". Mai ales că tipul nu prea e genul pentru care să faci pasiuni dar nici el nu are "valenţe" de genul ăsta.
-De cine? reiau sec.
Îmi spune numele şi nu-mi vine a crede. E un bun prieten al soţului ei. Ce "declic" s-a produs oare? Poate că aş înţelege-o dacă i s-ar întâmpla cu un altul dar ...e prea lângă casă.
-El te iubeste?
-Nu ştiu. După ce i-am mărturisit ce simt, mi-a spus că nu poate fi ceva între noi, că e prieten cu soţul meu, că nu se cade, că, că, că.
-Tatăl copiilor tăi bănuieşte ceva?
-Nu! Nici prin cap nu-i poate trece.
Diavolul mititel din capul meu îşi bagă coada:
"Crezi tu?"
-Şi ce vrei să faci?
-Nu şiu. Îl iubesc şi atât. I-am spus-o şi sper că şi el mă iubeşte. Am eu sentimentul ăsta.
-Vrei să faci dragoste cu el?
-Ce femeie nu-si doreşte să facă sex cu omul pe care-l iubeşte? Poate o nebună!
-Dacă te ve refuza?
-Am vârsta, experienţa şi "ambalajul" la care nu are nici o şansă a mă refuza. Ce bărbat ar refuza "oferta" unei femei îndrăgostite?
-Eşti îndrăgostită cu adevărat sau e numai "chimie"?
Bună întrebare. În fond e măritată de suficientă vreme. Poate că "monotonia" i-a creat disponibilităţi. Poate lipsa?
-Daca ţi neapărat fă-o! Dar nu-ti strica "liniştea" de care ai atâta nevoie, să crească copii cu tatăl lor.
-Nici nu m-am gândit să divorţez. Ştiu doar că-l iubesc pe tipul ăla.
Am "ieşit" şi nici nu ştiu ce m-a determinat să-i dau un sfat pe care eu însă-mi nu l-am urmat, cu mulţi ani în urmă. Poate sunt curioasă să văd "ce iese" şi atât.
Ioana mi-a spus că vor să vină în vizită peste o săptămână sau două. Am sfătuit-o să amâne pentru că a intrat în luna a opta de sarcină.
-Ar fi mai bine s-o amâni pentru mai încolo.
-Mami, dacă nu vin acum, după naştere va trece mult timp până voi putea. Şi pe deasupra ne este foarte dor de părinţii noştrii!
Până la urmă ,asta e! Vor veni.
Si mie imi e dor de ei.
Şi ei mai vor să-l vadă şi pe Adam şi pe Mihai...
Adam face nani dar este ora de masă. Îl schimb, îl alăptez. Gungureşte. Cât este de mic, trăsăturile sunt ale lui Mihai, surprinzător de mult...
"MAMA ESTE INCERTĂ ,TATĂL E SIGUR ĂSTA!",spune el adesea ,râzând cu drag.
Ioana m-a întrebat de tatăl ei. Ce era să-i spun? Că e "tatăl" lui Adam? I-am răspuns că nu ştiu nimic. Ce ciudăţenii se pot petrece în umbra legii! Îl sun pa Mihai să-l întreb ce face. E la serviciu.
-Şi pe când "tânăr pensionar"?
-Am început să-mi strâng hârtiile şi să-mi fac dosarul. Ce face Adam?
-Este un copil cu un comportament normal spre deosebire de tatăl lui...
-Adică? a întrebat el cu un ton cam prea serios.
-Adică mănâncă, doarme şi-şi vede de treburile lui. Tu ai destule ale tale şi te mai ocupi şi de ale altora.
-Cine ajută pe cei în nevoie, ajută pe Dumnezeu.
-Bine, lasă asta! Te rog să-mi cumperi ceva frumos care să mă încânte.
-Încerc, te pup.
Am tot ocolit "caietul" dar nu am stare.
Ştiu că el nu vine prea curând. Caut "geanta" şi găsesc ce caut. Îl răsfoiesc. Nume, începând din anul în care nici părinţii mei nu se cunoşteau. Ama...şi multe, multe alte nume. Nu erau in ordinea alfabetică ci cronologică. Caietul era structurat în şase secţiuni distincte.Prima secţiune erau FEMEI, apoi urmau: CAI, CÂINI, PISICI, POMI şi FLORI. Ultimele două pagini erau dedicate diferitelor roci şi cristale. Nimeni nu fcea exceptie de la "grilă". Locul, data, cum au intrat în contact, aspectul fizic, comportament, miros etc.
Cum poţi să aşezi toate astea într-un singur "melanj"?
Singura care putea să-mi dea un răspuns era Sanda.
O sun.
-Te sărut, Dalia. M-ai căutat mult mai repede decât am prevăzut.
-Şi eu te pup! Uite, am găsit un caiet...
-Aha! Vestitul caiet! Şi m-ai sunat pentrucă, probabil am şi eu "fişă" în el.
-Nu de asta...Dar ai şi tu o fişă aici?
-Cred ca da. Dar dacă o găseşti, fii sigură că nu a minţit nimic în ceeace a scris. Cu cei pe care îi iubeşte este corect până la duritate. El îi iubeşte pe toţ. Iubeşte pătimaş, necruţător, aş spune. Te rog caută fişa "cireşului alb". Citeşte-o şi îl vei invidia după ce vei reuşi să treci de intrebarea: "omul acesta este nebun?" Nu-ţi căuta "fişa". Dacă va exista un capitol "Dalia" va fi scris mult ...după aceea.
-În fiecare zi descopăr altceva despre el. Sunt uneori mirată, contrariată, alteori mi-e teamă.
-Iubeşte-l aşa cum este. E un copil mare, care a avut pe acte patru mame şi nenumărate iubite, care i-au fost şi "mame." Linişteşte-te! Esti iubită. Azi eşti iubită!
-Pot răsufla uşurată. Aveam tot felul de temeri.
-Singurul fapt de care ar trebui să te "temi" esta că eşti iubită de el.
-Mulţumesc mult pentru sfat.
-Cu multă dragoste. Dragostea mea pentru el e remanentă. M-a iubit, m-a ridicat, m-a învăţat, m-a întărit. Te pup.
Mihai a venit acasă, pe seară. L-am îmbrăţişat de parcă aş fi făcut-o pentru ultima oară. L-am sărutat şi l-am dus de mână până la Adam.
-Spune-mi, tu, care le ştii pe toate, înseamnă ceva numele Adam? m-am alintat eu.
-În ebraică inseamnă fiul lui Dumnezeu.
S-a jucat îndelung cu mititelul, aruncându-l ca pe o mingie şi prinzându-l din zbor. Adam râdea în hohote, cu ochii, cu gura, cu braţele, cu picioarele. Sună telefonul lui Mihai.
-Să trăiţi, domn procoror/adu-mi piine şi-un pistol... a fredonat el o melodie de ocnă.
-Da? Sunt dator de cinste. La ce secţie?
Aha...întreb de..Relu...bine!
Te pup.
-Am dat de Costel.
-->
Comentarii