Stau deseori în a mea grădină,
Am nevoie deseori de hodină.
Sub a copacilor verde adăpost,
De multe ori amândoi am fost.
Aici am scris mereu multe cuvinte,
Pe multe le am acum în minte.
Când frunzele mai tare şoşotesc,
Un zâmbet printre ele zăresc.
De multe ori amândoi povesteam,
Pe aceeaşi bancă noi stăteam.
Freamătul lin ne era bun adăpost,
Râsul prieten cu noi mereu a fost.
Grădina verde este mişcată de vânt,
Se amestecă printre foi în cuvânt.
Aleargă adesea printre flori afară,
Îl încurcă un paianjen cu pânza rară..
Alături de noi nimic nu mai tresare,
Încet un mic trandafir iar răsare.
Totul în grădina verde are un rost,
Prieten bun copacul cu noi a fost.
2.07.2017
-->
Comentarii