Am hotărât
Am hotărât să-ţi fiu izvoare
chiar şi atunci când nu pot plânge,
o rimă a mea, a ta candoare,
un cânt ce-l cânţi, şi-n trup şi-n sânge.
Să-ţi şiroiesc taină curată,
să-mi simţi zvâcnirea şi în mâini,
să mă rostesc în tine toată,
cu zile strânse-n săptămâni.
Să-mi cant izvorul în culori,
să te ascult, să mă înţelegi,
să mă găseşti de multe ori,
de sunt în lanţ, să mă dezlegi.
Să tac sau dacă vrei să strig,
în timpul scurt şi prea grăbit,
să-mi fie cald când este frig,
oprind o clipă de sfârşit.
Să-mi fii aproape de departe,
sublimul timp trăit poeme
şi slovă sfânta dintr-o carte,
sau dacă vrei, mai multă vreme !
Să-mi fii un loc când mă ascund,
un gând netorturat de vină,
să-ţi fiu iubire, să pătrund,
în ochii tăi, a ta lumină.
-->
Comentarii