amânare
Eu fac un pas şi mut o zi
Între a fi şi a nu fi
Şi ca să nu trăiesc în van,
Mai mut o toamnă şi un an.
Mai mut o toamnă înspre veci
Prin timpurile noastre seci
Şi mai amân o iarnă iar
Din calendarul iulian.
Amân şi iarna care vine
Cu sărbătorile creştine,
Las libere divine punţi
Să treacă moartea peste munţi.
Mă plimb uşor ca printre astre,
Prin depărtările albastre,
Şi orb, bătrân, ca şi Homer
Mă sui cu Domnul pân’ la cer.
În ora liniştii rotunde,
Când orice lucru îmi răspunde,
Eu stau şi umbrele îmi ţes,
Le dau contur şi înţeles.
Mai sriu şi câte-o suvenire
Cu mâna aprigă, subţire,
Mai răscolesc şi prin albume
Să mai descopăr câte-un nume.
Se duse vremurilor voga
Când beam târziu cafeaua moca
Cu zeii din bătrâna vatră
Cu nemurirea lor de piatră.
Se-aude prin Levant un vaer,
Ce trece-aşa uşor prin aer,
Se face timpul iarnă, vânt,
Se culcă liniştea-n cuvânt...
joi, 6 noiembrie 2014
-->
Comentarii
Superbă!