21. (poezie, cybersonet)
~ ciclu fiorul tropicelor ~
cybersonete exotice de amor #20
Motto: „Ardem în aceeași umbră în care zeii își caută nemurirea.” (Vechi poem sanscrit)
valuri eterne (cybersonet CMXXV)
umbrelor feminine
din noaptea de iulie păstrez o reverie
un gest fără de glas ascuns într-o tăcere
când râsul vostru blând se preschimba-n durere
iar marea își țesea lumina sidefie
sub bolta purpurie plutea o mângâiere
se legănau nisipuri sub vântul de safir
iar marea își ascundea ecoul în delir
și înflorea tăcerea în blândă adiere
mi-ați dăruit tăcerea cu farmec diafan
iar valul vă purta spre zările albastre
ca visul care-n sufletul rămâne suveran
o - umbre feminine din vechile sihastre
mai tremură iubirea sub cerul diafan
ca marea ce vă poartă prin clipele albastre
---
rima: abba baab cdc cdc
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii
Poemul creează o atmosferă elegiacă, susținută de imagini marine, de un limbaj muzical în care nostalgia și feminitatea capătă o aură aproape mitică. Versurile au o cursivitate armonioasă, iar repetițiile („marea”, „tăcerea”, „diafan”, „albastre”) întăresc unitatea emoțională, deși pe alocuri pot da impresia unei ușoare redundanțe! Chapeau!
mulţumesc mult pentru fină alaliză...