25. (sonet)
~ Zefir şi ambră ~
Cronica unei nopți fără sfârșit
Partea a II-a: Extazul și Consfințirea Eternității
Ultima stea căzătoare (sonetul XXVI)
Și ne-a unit în calda ei ființă,
Un somn divin, o dulce letargie,
Ce curge lin prin vene ca o vie
Lumină pură, fără pocăință.
O pace oarbă, fără de căință,
Coboară blând din cerul spre apus,
Iar gândul nostru este dus, condus,
Spre o totală, caldă neștiință.
Rămânem strânși în forma de statuie,
Doi aștri prinși în pânza de argint,
Pe care noaptea caldă i-a legat.
Niciun cuvânt spre ceruri nu mai suie,
Căci buzele acum nu mai mint,
În somnul blând ce totul a spălat.
---
Motto: „O noapte caldă de vară este tot ce avem nevoie pentru a deveni nemuritori.” (Aforism clasic)
Dedicație: „Trupului și spiritului care s-au contopit sub zodia focului de vară, unde timpul a uitat să mai curgă.”
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii