amândoi
un sunet trist și straniu de aramă
în toamna asta pe-amândoi cheamă
trec frunzele hoinare prin cetate
cum trece gândul prin singurătate
ne pierdem singuri vorba mai întâi
și umbra noastră scade sub călcâi
tot coborând mereu pe-același drum
privim cum totul se preface-n scrum
iar pasul nostru adesea răscolește
cenușa din frumoasa ta poveste.
doar limbile au înghețat pe ceas
și timpul nostru care-a mai rămas.
hai să privim trecutul înapoi
și să pornim la drum tot amândoi.
vineri, 26 octombrie 2012
-->
Comentarii