Am răsărit din marea cu sirene
şi pe nisip îmi tremură iar pasul
când valul se tranformă-n diademe,
mă alungi,nu-mi mai asculţi nici glasul .
Mă risipesc în zarea ta pierdută,
precum e visul nopţii neştiut
doar şoapta mea rămâne mută,
pe-altarul tău, de-adânc necunoscut.
Când stropi de ploaie plâng din cer,
să îmi salvezi iubirea din furtună...
dintre noroaie sufletu-mi adună
şi să mă aperi de soare sau de ger.
Tăcerea urlă la margine de ape
şi-aşteaptă cuminte răsăritul...
şi din oglindă vin să se-adape
îngerii, când vor atinge infinitul.
Rutina vieţii, ascunsă între valuri,
mă tulbură...mă arde ca un foc;
ţintind din cer furtunile pe maluri,
iar tu...mi-eşti duhul de noroc.
Doar vântul sună veşnicia-n clipe,
iar valul, mi-este inimă şi crez...
alung uitarea-n mângâieri de-aripe
când tu sarutu-mi dai...reinviez.
Dida Diana Cioponea.
-->
Comentarii