Am să ascund

Am să ascund 
(GV)

Am să ascund cuvântul în lumină, 
poemul ce sfidează un sfârşit, 
nu vreau să spun că ai vreo vină, 
nu spun c-ai fost, nu spun că te-am trăit. 

Nu va înţelege nimeni vina ta, 
nici lacrimile care sunt de-acuma brazi 
şi nici durerea că ar fi a mea, 
de ieri, iubito, poate doar de azi. 

Eu, nu-mi împart nici doruri, dar nici vise, 
nici mere roşii, nu le vând gutui, 
când fericirile sunt neatinse, 
am rodul meu, în taina nimănui. 

Rămân ce sunt, poem, închipuire, 
sau poate doar un vis, ce a trecut, 
am vrut să fiu, n-am fost, să ştii, iubire, 
sunt doar un val, în râul tău trecut. 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Corabia deşertului în urcuşul ascezei – epilog
Acum 41 secunde
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean imperiul purpurei sub brumă (cybersonet MLXXXVII)
Acum 58 secunde
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 16 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->