Am stat atât ...
(GV)
Am stat atât de aproape de inima ta,
în târziul toamnei care ne-a întins o mână,
încât nici nu mai ştiu,
dacă zâmbetul meu este înrobit
de vânt, sau vindecat ...
de pustiu.
Am vrut să fiu eu, codrul inimii tale,
cuvântul îmbibat de zâmbetul tău
şi să mă pierd, tălpi, scântei sau risipiri,
sub frunze adânci,
cald pedepsit ... de lumină.
Am să mai stau, chiar dacă mă dor
nopţile îngălbenite,
pentru că mai am nuntirea toamnei
şi rodul ei, uitat ...
în aşteptare.
Îmi va fi dor, pădure, de zarea ta,
de ziua de ieri, de începutul
neînceput şi de plăpânda-ţi rază,
din anotimpul în care,
credeam că tu
eşti veşnicia.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii