AM VRUT SĂ FIU ARTISTĂ
,,Toate drumurile duc la Roma''...aşa sună un vechi dicton din vremea de glorie a imperiului roman, ce pentru mine a avut efect de sentinţă . Pe unul din drumuri, am ajuns şi eu demult, la Roma, iar astăzi, mă găsesc în incinta acestui teatru roman, într-o postură inedită. Niciodată, nu putem şti pe unde ne poartă paşii destinului şi nici ce putem fi. Se spune că după cincizeci de ani, oamenii se arată, pe ei înşişi, aşa cum sunt. Am inceput tarziu să scriu, dar astăzi in prezenţa dumneavoastră, are loc botezul celui de-al treilea copil literar: ,,Note de toamnă'', note de toamnă din toamna mea tarzie, un anotimp de poezie.
Visele nu au termen de garanţie, dar vă fac o destăinuire în premieră, risc şi vă spun un secret: Am vrut să fiu artistă ! Credeţi?
AM VRUT SĂ FIU ARTISTĂ
- Am vrut să fiu artistă,
pe la vreo douăzeci de ani
aveam chiar nume de scenă,
dar, mare ghinion,
din lipsa de fonduri, de la bugetul de stat,
examenul la teatru, din acel an, s-a blocat
şi uite-aşa... talentul s-a contramandat.
- Am vrut să fiu artistă,
pe la vreo două zeci de ani
iar timpul zboară
şi mă apropii deee... treizeci de ani;
dar, sunt doar, jumătate din comoara
ce-ascunde, doamna, în buletin şi-n toamna
de la tâmple, străjuită de castani.
- Am vrut să fiu artistă,
pe la vreo două zeci de ani,
dar timpul a zburat, anotimpurile s-au perindat
anii s-au tot numărat, iar vârsta s-a argintat
şi-am devenit de două ori mămică,
mai târziu chiar, bunică, dar cu suflet de artistă!
- Am vrut să fiu artistă,
pe la vreo doaua zeci de ani,
dar timpul s-a cutreierat,
anotimpurile s-au vânturat
iar eu m-am împiedicat în al cincilea anotimp
şi m-am indrăg...şi m-am apucat de scris,
pe un fluturaş publicitar ,, Carrefour''
sosit demult, aproape de Crăciun.
- Am vrut să fiu artistă,
pe la vreo două zeci de ani,
timpul zboară şi nici nu cere bani...
dar tare demult, un înţelept a spus:
,,Toate drumurile duc la Roma''
dovadă, sunt aici, eu chiar am crezut.
iar astăzi, în Teatrul ,, Lo Spazio ''din Roma
şi într-un rol memorabil, v-am recitat
povestea unei artiste fără scenă de lemn,
dar cu un suflet mare, ce i-a fost îndemn.
- Am vrut să fiu artistă,
pe la vreo douăzeci de ani
să joc într-un spectacol cu un somtuos decor
şi să strălucesc sub reflector.
Dar, rămân optimistă, o curajoasă şi nu abdic,
doresc să fiu artistă, să-mi împlinesc un vis.
Vreau să joc pe-o scenă, chiar şi-n Paradis!
AM VRUT SĂ FIU ARTISTĂ ( Parodie ) - @ Maria Ileana Tănase - 29 Mai 2016 - ROMA- Italia
-->
Comentarii