Umbra fuge pe fruntea ta gânditoare,
se mişcă încolo şi încoace,
lumina ca o lebădă albă
îmi inconjoară inima cu o găoace.
Nu-mi vine să cred, nu-ţi vine să spui
înaltă cum urci fiecare rostire,
simplă şi plină de miez
de nu-ţi mai încap în iubire.
Şi mă pierd în ceva, te pierzi în cuvinte
de înţelesul lor mă izbesc,
nu mai am timp să iubesc
ca o pasăre lovind geamul ferestrei
ameţesc.
-->
Comentarii