America, țara copilului meu

[Nuta Istrate Gangan]

aseară priveam artificiile...

    Oameni aşezaţi pe iarbă, ca la un picnic uriaş într-un parc imens, country music, fete dansând şi copii zburdând în jurul părinţilor, standuri cu limonada, hot-dogs, steaguri cu stele şi dungi.
 Paşnic, domestic, simplu, tipic american.
    Ca emigrant, nu contează cetăţenia, cât de bine te-ai integrat, cât de bine vorbeşti limba ţării adoptive, sau cât de mulţumit eşti de ceea ce eşti în momentul prezent al vieţii tale; există un ceva care te face să te simţi un fel de "Ioan fără de ţară", un  sentiment ca ţara lor, totuşi, nu este ţara ta.
Dar, în acelaşi timp nu-mi puteam înlătura sentimentul şi mai ciudat de emigrant în propria-mi țara, sentiment care m-a surprins teribil când am vizitat România ultimă oară.
     Priveam artificiile, mulţimea aclama, unii scandau USA-USA, aplaudau...
Participam la o sărbătoare de care mă bucuram sincer, dar care, într-un fel, nu o simțeam  a mea.

Cu ochii scânteind de lumina artificiilor, sorbindu-şi limonada jumătate dezgheţată, băiatul meu m-a privit, apoi a spus un lucru care, pentru a câta oară, m-a făcut să zâmbesc cu un fel de dulce împăcare:

Mommy, America is awesome!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]