„Nu-i vreme ca oamenii ăștia mărunți,
Inculți, dar și mulți ca să zdruncine munți.
Nu-i zor să le dăm prin pipete o vară!
Lăsați-i bezmetici! Lăsați-i să moară!
Priviți-i cum luptă ghidați de un câine
Să-și tragă felia mai groasă din pâine!
Uitați-i pe oamenii care se rup
Să macine haita cu foame de lup!“
In res, res incerta! spunea un amic.
Sed lex, dura lex! aș putea să-i prezic.
Neoameni ne facem prin câte trăim,
Neoameni sperăm să mai fim când murim.
Căci, după această perversă natură
Ce latră principii și dogme din ură,
Neom să mai fii! Altfel, te sugrumi
Cu raiul visat în isterice lumi...
Fii rece, dar blând. Fii puternic și-atent
La gușterii care decid în prezent!
Ei nu recunosc nicăieri omenia
Și n-au să respecte nicicând România.
Privește-i cum dau buruiana pe față,
Cum nu dau un preț pe minuscula viață
A celui ce ești: doar un caz și atât!
Tot ce reprezinți le miroase urât.
Tu nu ești o formă, nici fond, nici contur –
De spețe ca astea, îi doare în cur!
Deci, luptă cu lupii în cadru legal
Sau lasă-le spiritul occidental...
-->
Comentarii
Mulțumesc, Dorina Pop pentru fidelitatea cu care vă aplecați asupra textelor mele.
Amicul G.P. este prins în vâltoarea conjuncturilor care au generat protestul meu. Nu îmi fac decât datoria de a-l susține în demersuri care ating siguranța lui profesională, financiară și socială.
E drept că demersurile mele cotidiene generează inspirație poetică, ceea ce poate fi întristător. Doar că puțină poezie îndulcește rutina și stimulează umanitatea. Altfel, nu mi-aș vedea rostul între oameni.
Cu prețuire,
Nu știu dacă amicul G.P. a citit acest minunat protest, dar eu am descoperit în spatele lui un poet care trebuie aplaudat. Felicitări!