Ce va ramane dupa mine? Ce mostenire de lacrimi pierdute, de iubiri statornice, de vise neimplinite voi lasa timpului, care la randul lui ma va uita? Prin fata ochilor mi se perinda adesea franturi ale bucuriilor si tristetilor traite, amintiri aurolate de timp si uitare... care fac pretul vietii mele. Amintirile isi iau zborul din colivia lor iar eu le inscriu pe cer pana la cea din urma. As vrea sa cern tristetea zilelor in liniste, sa tac impreuna cu ea si sa plang pentru ca nimic din ce a fost trait nu mai poate fi schimbat. Toata viata mea am luptat pentru amintiri. Am impletit din ele ghirlande pentru a regasi mai tarziu caldura unui glas, culoarea unei seri, o mangaiere sau rana unei despartiri. Nu mai suntem decat asteptare... in asteptare, ca sa treaca timpul... insiram amintiri, le aurim pentru ca sa ne facem din ele coliere...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 11
-->
Comentarii
Si-mi amintesc de tine
Te vad printre stropi
Si esti din nou cu mine!
Ne vad imbratisati
Si uzi vorbind in soapte,
Cu ochii disperati
Si sperante moarte
Imi spui ca norii plang,
De dorul meu de-odata,
Dar inima iti spune
Ca voi veni inapoi vreodata,
Privirea ta se ineaca,
In ochii mei curati.
Te iau cu mine-n suflet,
Caci suntem amandoi furati,
Te uiti la mine si-mi vorbesti,
Dar vorbele nu-si au rostul,
Cu privirea ma chinuesti,
Dar nici chinul nu-si are rostul,
Norii plang cu noi odata,
Spala tot ce am avut,
Ma saruti ca prima data,
Si dintr-o data totul a disparut,
Privesc departe si nu suntem noi,
Nu te mai vad de ceva timp,
Si ploaia s-a oprit deodata,
Dar in schimb a aparut
Zambetul soarelui.