S-a îngrăşat ura atât de tare încât
a devenit pur şi simplu obeză la pătrat
de-atâta răutate invidie agresivitate
rasismul şi discriminarea colcăie prin
suflete încât le tremură şuncile din simţurile
cărora le-au slăbit încheieturile şi nu
nu mai pot strânge chingile ca înainte
când mai exista vreun strop de bun-simţ
care s-o mai ţină-n frâu cât de cât.
S-a agățat invizibilă mereu se impregnează
pe haine atingând şi rozând pielea întâlneşte
carnea pe care o scutură şi gustă sângele
din când în când pentru a-i prii digestiei
pe drumul până la sufletele ce nu pot rezista
tentaţiei coloristice de ademeniri înconjurătoare
de unde banii şi poziţia socială se vizionează
pe monitorul viselor cu ochii deschişi.
Calea urii șerpuiește peste tot
chiar și prin sufletele bune ce n-o cunosc
sub forma saturației care se transformă-n
oboseală stres neputință în fața a o
mulțime de obstacole de care se-împiedică
omul trezindu-i dorința abandonului
care le provoacă la un strașnic duel pe
viață si pe moarte până când una dintre
ele pupă țărâna și cealaltă culoarea
cerului și fiecare pleacă pe cărarea ei.
Nu există nici cel mai mic colț
prin care să nu se strecoare și să nu
murdărească vreuna dintre culorile
vieții pătând-o și acea pată să nu-și lase
urmele prin cuvinte și fapte care
provoacă mereu urâciunea din oameni.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Cu aceeași admirație!