Sunt. Sunt în faţa sufletului şi timpul vuieşte
în urechea plecată, şoaptele iubirii dinainte
de a mă întrupa.
Şi stau. Stau şi mă-ntreb de unde iubirea
se zămisleşte dacă nu doar din el. E tot
numai dragoste.
Şi întreb. Mă-ntreb dacă nu toate cuvintele
îşi au pornirea din cele două cuvinte. Atât
şoptesc în vorbe.
Celelalte cuvinte care le auziţi, sunt doar ecoul
dezlănţuit din fiecare literă ce le compune. :
Te iubesc ! şi atât.
Am amuţit.
09.10.2014, ora 18, 00’
-->
Comentarii