amurg de toamnă
amurg de toamnă presărat cu aur,
în liniști de-nceputuri nemișcate,
turnat pe pânză de un meșter faur,
ce răspândește-n jur singurătate.
amurg de toamnă, sumbru, de metal,
imensul meu rotund de întuneric,
cu plopi înalți și stele de cristal,
cu luna ce zâmbește-așa himeric.
îmi vin în minte pământene vise,
dintr-un trecut ce s-a-ngropat în timp,
din dulcea lume cu armuri închise,
al altui întomnatec anotimp.
în ochiul linxului cu-argit topit,
ce stăpânea întinderile apei,
tu-n astă seară iar mi te-ai ivit,
mișcând o lume peste dosul pleoapei.
duminică, 2 septembrie 2012
-->
Comentarii