Ai obişnuit noaptea să se culce în zbor
pe aripile întunericului în trecere,
florile şi ierburile înalte se leagănă
pesemne le ajută vântul să adoarmă.
În zori sunt câteva întâmplări
plimbate prin mirările oamenilor
şi bucuria de a fi tras cu arcul în pătrarul lunii.
Nu ştiu nicio umbră care ar face cu ochiul
în câmpia soarelui de răsărit
pe care tu vrei s-o străbaţi dimineaţa
călărind după dropii.
Cerul e mai mult o cupolă
tapetată cu mătase gri-albăstruie
între nişte orizonturi liniare
unde gândurile se arcuiesc dezinvolt
ca valurile unei mări într-un golf
cu ţărmuri stâncoase.
Seara coboară în cântecul greierilor
cu gabriolete trase de cai înaripaţi.
Din amvonul zilei pleacă păsările
spre pădurile-n care arde crepusculul,
fâşia tăcerii se extinde,
toate fiinţele se retrag în sălaşul odihnei.
Amurgul uitării prinde-n iubire rădăcini
si-n inima mea se amestecă arşiţa şi răcoarea
ca într-o fântână.
-->
Comentarii