anotimp

[Nuta Istrate Gangan]

toamna îşi despletea copacii
și îşi răsfira ploile
peste trupurile noastre
istovite şi cuminţi
îmi spuneai zâmbind
că gustându-mi sângele
n-ai să mai poţi muri liniştit
dar nici n-ai să mai poţi trăi fără mine

cu un singur gest
mi-ai desfăcut pumnul strâns
linia vieţii mele
adânc încrustată în carnea fierbinte
zvâcnea
ca o părere am simţit
gura ta coborând
pe palma mea larg deschisă

cu o singură atingere
mi-ai sărutat toată viaţa
m-am îndepărtat înfrigurată
neîndrăznind să-mi mai strâng pumnul
gândindu-mă uimită că nici nu m-ai atins
eram doar doi străini
într-o toamnă
care nici măcar nu era a noastră

am ştiut atunci
că anotimpul pumnilor strânşi
se sfârşise

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]