O fulgerare arzând străbate geana zării
Ş-un nor ce-apasă pleoapa de-odată cerne ploi,
Pe rana de suspine din şoapta disperării
Când munţii depărtării se-aşează între noi.
Cu furie crescândă un tunet se ridică,
Ţipându-şi apriga durere către cer,
Revendicând un înger cu dalba sa aripă
Lumina s-o aprindă în noaptea de mister.
Câmpii aride aşteaptă iubirea să reverse
Ca-n firele de praf zâmbete să-nflorească,
Iar zorii care vin în dimineţi alese
Un anotimp cu îngeri din doruri să îl nască
Ş-un pod de curcubeu din bucurii se ţese
Ca depărtarea ta cu-a mea să se unească!
de Gabriela Mimi Boroianu
20.08.2014
-->
Comentarii
,,Ş-un pod de curcubeu din bucurii se ţese..." atat de frumos!
Multe si sincere felicitari, Gabi!
Minunate versuri...Felicitări!
Frumos! Sincere aprecieri.