E-nnorat și încă vânturi aspre bat,
Între iarnă-primăvară-i un război;
Nu se potolesc, e aprig tărăboi,
Plânge câmpul ce-i de zloată îmbibat.
Se oprește al zăpezilor năboi
Aripile,,babelor” mortal se zbat,
Soarele de-acum stăpân e peste hat
Și-n grădini va râde floarea de șiboi.
Va veni o vară caldă și cu ploi,
Iar pământul va-ncepe să rodească,
Dar feriți să fim de ucigaș puhoi,
Ape-nvolburate nu mai crească.
Frunza-i ruginită, toamna e în toi ,
Mustul strămoșesc se tulbură-n butoi!
Ioan Friciu
-->
Comentarii
Frumoase versuri!