Răsuflă anul ăsta din rărunchii
pământului umed şi-nverzit de unde se-nalţă
copaci înalţi cu crengile noduroase şi chele
mângâiate în funcţie de opţiunile vremii
cu razele soarelui sau cu mohoreala ceţii
cu gălgâiala ploii sau cu rafalele vântului
care îl fluieră pe bătrânul viscol
dar se pare că acesta e surd şi încă n-aude
fiindcă e situat în locuri îndepărtate şi oricum
va sosi nechemat după buna-i plăcere ca-n fiecare an.
Suspină anul ăsta dintr-un colţ de timp
ce l-a înşfăcat de mânecă şi-l trage după el
fără să-l observe cum priveşte amărât cerul clădirile
munţii văile apele străzile potecile urmele de flori şi mai
vreo două-trei frunze scofâlcite pe jos
la viaţa cu harul Domnului ce-şi caută scuteală
de apriga iarnă ce-a ajuns prin unele locuri
pe unde a făcut accident cu munţii şi s-a-mpotmolit
pentru câteva săptămâni până se va desprinde
de altitudini şi va aluneca la noi mânată
de vremea şi de plecarea acestui an.
Zâmbeşte nostalgic anul ăsta când revede strălucirea
instalaţiilor electrice pomii moşii şi alte acesorii de Crăciun
pe care le-a găsit atunci când anul trecut se dădea la o parte
din calea sa şi nici nu-i trecea prin minte că şi lui
îi va părea rău după tot ce-l înconjoară acum
când va pleca în a fost odată, ca niciodată...
Se bucură anul ăsta de bucuria oamenilor
de sărbătorile şi de bunăstările lor
dar se-ntristează când se gândeşte că va trebui
în curând să predea ştafeta altui an
ce-a ajuns în faţa uşii timpului nostru.
S-a bucurat anul ăsta că-n sfârşit a sosit
pe la noi şi-a plecat plângând anul celălalt
salutându-se scurt din priviri şi văzându-şi fiecare
de drumurile lor opuse dintre praguri.
Mihaela Moşneanu
Comentarii
La mulţi ani, Dorina!
Mulţumesc, ptr imagine şi versurile selectate, d-na Aurelia!
La mulți ani!