Anunț public .
Să nu mai îndrăznească cineva să mă ironizeze.
Cei care vor continua, vor afla că nu au lovit în omul Manuela Jerlăianu,
ci în Tatăl ceresc.
Replică scrisă la poezia care mi-a parvenit printr-o etichetare
pe adresa personal a contului google.
Poezia se numește: Fii copil, semnează - Licuța Pântia
M-am simțit abject. Am replicat cu strofe cât numărul zilelor din postul mare.
Nu ați înțeles nimic...
Cerasela Jerlăianu
Cât aș vrea în zări albastre
Sufletul să îl trimit,
Dar trăirile sihastre
Îmi urează: Bun găsit!
Uite! Colo mă transformă
Parcă-n marele necaz
Și durerii îi dă formă
Lăsând lacrimi pe obraz.
Eu privesc cu neputință
Valul vieții nou venit
Că a clipelor ființă
Munții și văi au devenit.
Și mă risipesc din poartă
În acest pribeag destin,
În durerea ce mă poartă
Să trăiesc al vieții chin.
Vă privesc cu disperare,
Voi n-ați înțeles nimic,
Dar veniți cu-o-ncurajare;
Veselește-te un pic!
Fii copil,ce stai pe gânduri,
Viața este doar a ta
Și în miile de rânduri
Poți în vers a te-arăta.
Vă răspund azi cu mâhnire;
Nimic nu ați înțeles,
Ați avut ieri în privire
POETUL CEL MAI ALES.
Și nu am zărit vreunul
Din cei care astăzi vor
Să dansez precum nebunul
Într-al clipelor izvor.
Iată care-i fericirea;
Domnul l-a luat la el
Fiindcă omul cu privirea
Îl vedea prea mititel.
Iar acum e fericit
Strălucește ca o stea
Și îi spune: Bun venit,
Doar acelui care-l vrea.
El aici pe-acest pământ
Vă tot aștepta mereu
Să găsiți al său cuvânt;
Pace către Dumnezeu.
Eu acum când scriu acestea
Port ochiul înlăcrimat,
Dar nu s-a sfârșit povestea
Fiindcă eu nu am plecat.
Mai am multe să v-arăt
Lacrimi pironind tăcere,
Însă nu merg îndărăt
Ca să picur în cădere.
El e dus să vă privească
Fiindcă mult v-a mai iubit,
Dar cu firea cea lumească
Omenirea l-a jertfit.
Vă tot număra cu teamă,
Erați atât de puțini,
Însă vă curta cu seamă
Risipind ai sorții spini.
E ușor să spui cuvinte
Vorba celui care-a spus,
Însă vreau să luați aminte
Dorul vostru l-a răpus.
Se juca în gând cu voi
Și vă-nchipuia divers
Vărsând lacrime în ploi
În acest umil demers.
Voi erați pe căi străine
Pentru-a clipei bucurii,
Însă el pe căi senine
Lăsând lumii poezii.
Și din mit vă descifrase
Basme și povești lumești
Și apoi vă întrebase:
MĂI ROMÂNE, UNDE EȘTI?
Tastați versuri și creații
Când pe google mai intrați
Să se vadă toți confrații
Cât au fost de limitați.
Vreți o lume-a lui Vanghelis
Căutați și-o veți găsi;
Că astăzi din Paradis
Va vedea de veți citi.
Scrisă vă e rătăcirea,
Omenirea s-a răcit,
Dar eu îmi ascut vorbirea
Și vă spun că ați greșit.
Azi mă vreți ca pe-o nebună
Să dansez, să cânt, să joc,
Asta nu-i deloc a bună
Și cred c-ați luat-o din loc.
Un cofrate să nu plângeți
Știu că nu-i capăt de drum,
Dar voi vreți să mă constrângeți
Să dansez pe-al vieții scrum!
Toată lumea știe bine,
Port baston și sufăr mult,
Dar să îl arunc nu-mi vine
Cum nu-mi vine să v-ascult.
Sunt convinsă că nu vreți
Haina mea să o purtați
Fiindcă știu că nu puteți
În tăcere să-ndurați.
Eu port straiul cu plăcere
Fiindcă Bunul Dumnezeu
Mă ridică din cădere
Când mă doare și-mi e greu.
Astăzi eu nu mă înfurii,
Căci poetul meu de sus
Mi-a șoptit din colțul gurii
Ieri m-a-ntâmpinat Isus.
Dar voi astăzi vreți să joc,
Să vă cânt și să dansez,
Însă eu rămân pe loc
Și cuvinte decodez.
Vreți să văd în buletin
Știți voi: timpul n-are timp,
Eu îl denumesc destin
Care piere ca Olimp.
Voi credeți că eu sunt proastă
Că nimic nu am de spus
Sau că vin în lumea voastră
Când mă-ndrept către Isus!
Azi vă scriu ca să-nțelegeți
Fiindcă mâine nu mai știu
Ce trăire mai alegeți,
Căci departe o să fiu.
Și voi scutura doar vise
Unele copilărești
Ca cele mai sus prezise
Când tu viața ta trăiești.
Hai, du-te și fii copil!
Eu copil am fost mereu,
Căci cu sufletul umil
Tată am pe Dumnezeu.
Ce trăire am în clipă
Când cu îngerii dansez,
Și cum mă ridic în pripă
Raiul să vă desenez!
Dar cu cine, chiar, cu cine
Pot acum a mai vorbi
Când în valuri de suspine
Văd cu toți că veți pieri...
Acum eu revin la tine,
Ia cotește-al vieții drum
Risipind clipa în sine
Apoi arderea în scrum.
Uite cum Lumina-n zare
Te așteaptă ca să vii
Când în lut încă tresare
Frigul în trăiri târzii.
Câte stele s-or mai duce
Tot atâtea vor privi
Cum voi vreți să faceți cruce
Cu trăirea de copii.
Nu mai stați la șezătoare,
Așadar nu ezitați,
Faceți viața sărbătoare
Pe Isus să-mbrățișați.
sursa foto-internet
-->
Comentarii