În miezul nopţii există un centru
al tăcerii-adâncite până la explozia timpanului
un vortex de foc şi lumină
atunci se trezesc tamburine subţiri
şi greieri ţâşnesc
din pereţi, din podele,
din coame de cai
răsucite pe stele
antene fragile viori
pipăie aerul vibrează
ca o coardă de arc
vântul smulge penumbre
melodia creşte în trupul
de linişte al celor fără somn
în oraşul populat de cadavre
ambulante
ei, veghetorii,
avarii, rapacii, sălbaticii oameni jumătate de lup
ei, care-ar muri bucuroşi
pentru o clipă în plus,
pentr-un cuvânt regăsit
până acolo unde
până dincolo de
fără ezitare, de bună voie
şi-ar da ochii ofrandă arzândelor ruguri
daca astfel putea-v-or
să vadă Principiul
îşi fac rănile cuiburi
pentru larvele morţii
ca fluturii zilei de mâine
să poarte pe aripi numele lor şi poemele scrise
în aparenta linişte a nopţii
-->
Comentarii